Magneziul, este un element plastic si totodata catalitic, constituie un factor de crestere, un tonic general, un regenerator celular, un echilibrant psihic si al sistemului vago-simpatic, un drenor hepatic (sporeste secretia biliara), un antiseptic, pe cale interna si externa.
Reglementeaza echilibrul calcic, dar, dupa imprejurari, poate avea loc un conflict intre aceste doua metale.
Sporeste reactiile de aparare ale organismului, lupta contra anafilaxiei, a imbatrinirii, a cancerozei si se opune trombozelor.
Se aprecieaza ca organismul are nevoie de circa 250 pana la 350 mg de magneziu pe zi.
Carenta lui atrage numeroase tulburari. Formele clinice cele mai bine cunoscute ale deficitului magnezian sint reprezentate de sindroamele de hiperiritabilitate neuromusculara, spasmofilie, anumite tulburari "simpatetice" ca si de accidente cardiovasculare si tromboze.
Studiind rolul antitrombozic al magneziului, anumiti cercetatori au reconfirmat concluzia a numeroase lucrari despre eficacitatea magneziului in prevenirea flebitelor postoperatorii si dupa nastere. Toate acestea ar trebui sa ne indemne sa folosim magneziul in medicina preventiva a numeroase afectiuni.
Gasim magneziu in griu, ovaz, orz, porumb, curmale, spanac, cartofi sfecla rosie, polen si in numeroase vegetale si fructe.
Prescriptiile lui sint multiple: prevenirea imbatrinirii tesuturilor, tremuraturi, astenii, tulburari digestive, afectiuni respiratorii, neuroartritism, anumite alergii, afectiuni hepato-biliare (constipatie), anumite convulsii, afectiuni precipitante ca guta si artroza, canceroza.
In lucrarile de specialitate aparute in domeniul politicilor de prevenire a cancerului se demonstreaza ca sporirea numarului de cancerosi este datorata, macar in parte, unei scaderi ratiei magneziene a omenirii prin:
- cernerea-excesiva a fainilor, majoritatea magneziului din grau ramanand la "sub-produsele" destinate animalelor (faini inferioare, remacinari si tarite). Astfel, painea alba este una dintre cele mai de temut greseli ale timpurilor mederne.
- rafinarea sarii, care are ca scop sa impiedice inmuierea in solnite pe vreme umeda. Or, sarurile magneziene sunt responsabile de aceasta dezagregare (sub actiunea umezelii, ca sa obtinem un produs comod, placut vederii si lesne de intrebuintat, ii rapim tocmai aceste principii de valoare.
Interesul pentru magneziu in afectiunile neuropsihiatrice a fost reamintit de binecunosccuti specialisti in domeniu. Carenta in magneziu este intilnita in spasmofilii, in starea epileptica, in starile confuzionale, mai ales alcoolice. O simpla adaugare de magneziu poate sa dea eficacitate unei terapeutici pina atunci fara efect, situatie frecventa in tratamentele chimice ale maladiilor psihice.
[sursa:gradina-online.ro]
Postări
Comentarii